De cand lumea si Pamantul (de fapt, doar de vreo 50 de ani), producatorii auto au o oferta extrem de diversificata in functie de fiecare piata auto in parte. De exemplu, in timp ce europenii se delecteaza cu Passat, Golf si Polo, Vw produce in America Centrala si de Sud modele practic necunoscute noua, precum Senda, Pointer sau Lagus.
Un alt gigant auto cu traditie de peste 100 ani, are o asemenea oferta structurata pe tipuri de piete. Ferrari, Maserati, Lancia si Alfa Romeo sunt cotate excelent mai ales in tari ultra- dezvoltate, fiind parti integrante ale claselor exclusive si premium. Avem apoi FIAT, care ofera modele cu un excelent raport calitate/pret, fapt apreciat de clientela fara pretentii exagerate de lux si sportivitate.
Dupa aceasta enumerare s-ar putea crede ca marele concern FIAT a reusit sa acopere cu succes toate cerintele potentialilor clienti. Ei bine, italienii au mers mai departe si au realizat ca Europa de est reprezinta o piata neexploatata, cu potential imens. Au dezvoltat atunci un model exclusiv pentru aceasta piata numit Albea, cu principalele caracteristici necesare pentru a avea succes: spatiu generos, portbagaj incapator si pret de achizitie scazut. Numai ca si concurenta avea in oferta modele similare Albeei: Renault producea Clio Symbol si Logan, Chevrolet - Kalos (testat in numarul 11), Hyundai tinea aproape cu Accent, iar Skoda stabilea standardele calitatii cu Fabia Sedan (tesatata in numarul 16/2006). Astfel, lupta pentru acapararea procentelor de piata se acutiza, miza fiind extrem de mare.
In prima instanta, FIAT oferea prin Albea I ceva ce restul combatantilor abia reusea sa atinga: feeling sportiv combinat cu eleganta. Senzatia creata de top- modelul "Star" era de finete desavarsita, datorita bordului bicolor (negru si crem) si tapiterie crem. Iar motorul de 1,2 16v era, cu adevarat o opera de arta. E adevarat, caracterul de mic racer nu se lovea cu conceptul de familie, insa cui ii mai pasa la 5000 rot/min? Ne-a fascinat atunci.
S-au mai scurs niste ani si, la provocarea concurentei (Dacia a restilizat Loganul, diversificand si motorizarile, Chevrolet a lansat Aveo, Hyundai a pus in vanzare noul Accent), FIAT a raspuns cu Albea II. Nu este propriu-zis o schimbare de generatie, insa este mai mult decat un facelift. S-a schimbat motorizarea, s-au redesenat interiorul si partea frontala. In rest - acelasi rucsac de 515 litri in spate (cel mai mare portbagaj din clasa).
Interiorul a devenit mai sobru decat al precedentei generatii: crem-ul de pe bord a disparut, la fel si cel al tapiteriei, ceasurile de bord au capatat un caracter conventional iar consola centrala este "mai cuminte" decat inainte.
La nivelul dotarilor, avem parte de aceeasi atentie acordata de producator clientilor, masina fiind echipata (in versiunea echipata de Auto Pret) cu aer conditionat, dublu airbag, CD player, bancheta fractionala, tetiere spate, ABS, Jante aliaj, proiectoare, geamuri si oglinzi electrice, alarma si alte sisteme care fac calatoria confortabila.
La temperaturi extreme (am lasat masina in soare), aerul conditionat a avut nevoie de relativ putin timp pentru a raci aerul din interior. La fel de repede a dezaburit parbrizul si geamurile din fata si mai greu pe cele din spate. In plus, pentru dezaburire nu am cuplat aerul conditionat, fiind suficient doar ventilatorul instalatiei. Ca aspect pozitiv mentionam instalatia audio incorporata in consola centrala.
Acest pricipiu conceptual este menit sa elimine tentativele de furt si sa confere o nota de eleganta habitaclului. Sunetul este bun, cu inalte curate si bass jos, iar amplificatorul este de-a dreptul puternic. E just ca un sistem aftermarket ar avea performante superioare, insa per ansamblu FIAT ofera o sonorizare peste ceea ce-si poate dori o familie si oricum in fruntea clasei din care face parte la acest aspect.
Scaunele sunt ferme si lejer profilate, iar bancheta - aproape plata, excelenata pentru a gazdui 3 persoane. Familiile vor aprecia buzunarele de depozitare a obiectelor marunte, dar este posibil sa strambe putin din nas la marimea torpedoului si la lipsa capitonajelor din aceste spatii. Soferul este rasfatat cu o vizibilitate excelenta in toate directiile, insa la parcarile laterale trebuie sa "invete" colturile masinii, din cauza portbagajului masiv care restrictioneaza vizibilitatea.
Controalele sunt extrem de usor de actionat si foarte exacte. Volanul pare uneori chiar prea exact. In oras este placut de condus, pe traseu virajat la fel, insa in linie dreapta necesita atentie la bracaj din cauza directiei "scurte" si sensibile.
Nu este periculos, iar dupa 20 km orice sofer se poate obisnui. Soferitele vor fi surpinse placut de forta mica cu care se apasa ambreiajul si cu care se manevreaza schimbatorul de viteze, dar si de oglinda din parasolarul soferului.
Diferenta cea mai mare se situeaza la capitolul "motorizare". La testul la care am supus Albea I acum doi ani, grupul motopropulsor extraordinar ne-a smuls numai cuvinte de lauda. Acceleratiile si reprizele, dublate de sound-ul sportiv creau senzatii tari in habitaclu. Aceste senzatii sportive au fost total inlocuite cu liniste si relaxare odata cu generatia a 2-a. Motorul a primit inca 200 cm? insa nu a castigat in putere si cuplu, ci in economicitate si silentiozitate. Pentru familisti, vechiul propulsor ar putea fi considerat usor "sugrumat" (atinge cuplu maxim la 4000 rot/min), in timp ce la actualul "8 valve" cuplul pare liniar de la 2000 pana la 6000 rot/min.
Pentru a mentine masina intr-o zona a performantelor decente, schimbarea treptelor la 3000 rot/min este necesara si suficienta. Nu mananca soseaua, dar nici nu te lasa la greu. Iar consumul mediu mixt obtinut ne noi ( pe parcursul a 1000 Km) s-a situat la 6,2 l/100 km, cel mai bun obtinut vreodata de o "benzinara" la testele noastre. La testul vitezei maxime, am reusit sa obtinem o viteza indicata de 185 km/h (indicata), cu turometrul aratand 5100 rot/min.
Faptul ca zona rosie incepe de la 6500 rot/min indica o rezerva teoretica de 20 km/h, care insa practic nu poate fi atinsa din cauza lipsei de cuplu la valori mari ale turatiei si a puterii maxime limitate. Oricum, valoarea atinsa este corecta pentru clasa din care face parte, cu atat mai mult cu cat indeplineste normele de poluare Euro 4, foarte restrictive cu emisiile motorului.
Suspensia este reglata de asa natura incat sa nu zgaltaie pe denivelari si sa nu incline excesiv caroseria la virejele negociate la viteze mari. Este un compromis care nu deranjeaza in nicio situatie, dar nici nu exceleaza. Pe drumurile accidentate in interior nu zdrangane, nu scartaie nimic, fapt care vorbeste de la sine despre calitatea asamblarii.
Iar daca gropile nu mai pot fi ocolite, franele excelent dinmensionate au grija sa optiti masina pe o distanta minima fara efort. La fel se comporta si la franarea in virej, forta fiind corect distribuita fiecarei roti.
Traiectoria dictata de volan este mentinuta fara abateri de interventia ABS-ului, fapt incurajator mai ales in cazul situatiilor limita.