V-ati dorit un MPV pentru spatiul interior insa nu ati fost atrasi de aspectul masiv al exteriorului? Seat a gasit compromisul: MSV (multi-sport vehicle). In esenta, MSV este un monovolum cu aspect de torpila si performante deosebite. Aspectul exterior iese din tiparele clasei datorita designului cursiv, cu linii curbe si bot alungit, care aduce cu trenurile de mare viteza (TGV-urile). Spoiler-ul fata integreaza o priza de aer generos dimensionata, a la M3. Blocurile optice au un aspect dinamic, de parca "s-au intins" spre aripi, din cauza vitezei.
Masca este mica, pe ea tronand uriasa sigla marcii. Cel mai spectaculos element frontal, insa, sunt stergatoarele de parbriz care, in repaos, "se ascund" vertical, in lateralele parbrizului. Tot din fata se vad si oglinzile, care par schitate cu o tusa de creion, cu mult stil. Spre deosebire de toti competitorii, care au adoptat solutia folosirii bandourilor laterale pe portiere, Seat a realizat un fin element de design: usile au fost profilate asa incat sa aminteasca de super-sportivele anilor '30. Si linia geamurilor laterale este extrem de dinamica, fiind invers simetrica: are 4 geamuri, iar cele doua din fata sunt asemanatoare cu cele din spate, insa asezate invers. Arcele de deasupra rotilor sunt proeminente, ducand linia sportiva la extrem.
In spate nimic spectaculos: hayon-ul imens domina privelistea, accentuat fiind de luneta mica. Stopurile de dimensiuni reduse, cele doua tevi de esapament si tusele trasate "din mana" desavarsesc caracterul sportiv al monovolumului. Toate aceste elemente de stil dau Alteei un aspect unitar foarte solid si bine definit. Desenul futurist al caroseriei o va face sa reziste pe piata, cu modificari minime, pana in 2011, cand va aparea un succesor nou-nout.
Cam atatea informatii am avut inainte de a testa limitele modelului echipat cu TDI-ul de 140 cp.
De data asta, din dorinta de a realiza un test "altfel", am invitat doi buni prieteni sa ma insoteasca: unul dintre ei militar de cariera, celalalt administrator de retea la un mare operator GSM. Singurele lor tangente cu autovehiculele sunt sofatul de acasa la serviciu si inapoi si iesirile in vacanta. Ambii poseda berline compacte de ultima generatie, astfel ca ideea de MPV li s-a parut prea casnica, inspirandu-le lentoare si instabilitate. Tocmai de aceea, principalul meu scop a fost sa le dovedesc lor (si mie) ca un monovolum de familie poate deveni coupé daca este corect exploatat.
Odata urcat la volan, am ramas socat de spiritul sportiv-agresiv al locului soferului.
Practic, in spatele covrigului te simti aproape ca intr-un WRC: turometrul este asezat in centru, vitezometrul, desi dat la o parte-supradimensionat, volanul- aderent, cu 3 spite si cel mai mic diametru pe care l-am vazut la o masina de serie, iar scaunele profilate de asa natura incat parca s-a facut o matrita a unui manechin universal (se potrivesc aproape oricarei staturi). Mai mult, in spate, bancheta a avut parte de acelasi tratament, fiind profilata perfect pentru doua persoane. Tapiteria, plasticele, plafonul- toate gri, pentru oameni seriosi, familisti (am vrut sa spun sportivi). Reglajele sunt manuale, atat la scaune cat si la volan (asa cum sta bine unei masinarii fara compromisuri) si acopera absolut orice directie, oferind soferului un colt de rai, un univers numai al lui.
Maciulia schimbatorului de viteze nu este perfect sferica ci este tesita in parti, fiind incadrata de doua manere, cu rol mai degraba estetic (dar si functional, asa cum ne-a dovedit pe serpentine prietenul din dreapta). In acest punct al articolului, ati putea crede ca Altea este doar un bolid care si-a pierdut latura confortabila, familista.
Nu este deloc asa. Cele de mai sus sunt doar o parte din impresiile pe care le-am avut stand pe scaunul soferului. Altea te rasfata insa peste masura: cruise-controlul pentru confort maxim si consum minim, computer de bord pentru a fi la curent cu parametrii masinii, ABS si TCS (decuplabil).
Vizibilitatea fata este panoramica (la propriu), datorita parbrizului imens, senzatia fiind ca stai la cinematrograf si urmaresti soseaua. In lateral- aceleasi conditii perfecte, iar oglinzile retorvizoare fac ca si in spate (in ciuda lunetei mici) sa se vada acceptabil.
Mai complicat este pe virajele stranse, unde din cauza stalpului gros al parbrizului, nu poti vedea masinile care vin, chiar daca specialistii au dotat modelul cu un al patrulea geam lateral. Ne-a deranjat mai ales cand am mers la limita pe acele de par si am fi vrut sa "taiem" virajul, dar nu mai vedeam ce vine de pe contrasens, asa ca am cam fost constransi sa stam in banca noastra. Ca tot veni vorba de vizibilitate, stergatoarele sunt de departe cele mai eficiente dintre toate cele testate de noi. Traiectoria lamelor acopera aproape in intregime parbrizul oferind un spectacol cel putin interesant. Acordam nota maxima sistemului, deopotriva spectaculos si eficient.
Spatiul. Ultima frontiera. Nu si pentru Altea. Are din belsug si fara frontiere. Indiferent de inaltime, 4 persoane iau loc fara probleme in habitaclu. Mai problematic ar fi pentru a 5-a persoana, pentru ca bancheta este profilata ferm pentru doi calatori. Cotiera spate adaposteste spatii pentu doze de racoritoare si lucruri marunte, iar cand este coborata descopera un tunel de acces catre portbagaj. Ne asteptam sa fie moale si confortabila pentru brat, insa nu poate fi si utila si comoda. Cel putin in cazul de fata. Climatizarea automata cu reglaj separat stanga-drepta se ridica la nivelul general al calitatii si este corect dimensionata pentru marimea habitaclului. Exista difuzoare si pentru locurile din spate, si astfel temperatura este distribuita uniform in interior. Cu adevarat performanta este instalatia audio. MP3 player-ul trimite un sunet legat celor 8 difuzoare, inteligent pozitionate.
Albumul "Fabricant de Gunoi" al lui Cheloo suna exact asa cum trebuie, vocile putand fi accentuate printr-un reglaj al fregventelor medii (alaturi de inalte si joase). Spatialitatea s-a dovedit un punct forte, rezonanta sunetelor fiind mai "live" decat ne asteptam.
Portbagajul prezinta cateva particularitati interesante: are fund dublu, putand fi folosita doar o parte sau intregul volum de 409 l. Policioara se desface la randul ei si scoate la iveala spatii de depozitare suplimentare. In peretii laterali ai portbagajului se gasesc buzunare pentru sticle si alte obiecte mici.
Am lasat la sfarsit cireasa de pe tort: senzatiile la volan sau, asa cum ar spune englezu "driving excitement". Motorul este acelasi 2,0 TDI pe care l-am ridicat in slavi la drive-ul cu Octavia II. Face fata cu brio caroseriei masive si a consumat in conditii de test 8 l/100km. Cutia de viteze are 6+1 rapoarte si are ca alternativa un DSG. Noi vom prefera mereu insa controlul oferit de cutiile normale, motiv pentru care am fost multumiti cu acest nivel de echipare. Cursele scurte fac din trecerile prin trepetele de viteza un deliciu. Combinatia cu cei 320 Nm este letala pentru cauciucuri, de aceea TCS-ul a fost o necesitate, nu o optiune. Am negociat acele de par in rampa, in treapta a II-a si am scos fum din cauciucuri la propriu.
Fum negru. Inutil sa precizez ca in tot testul controlul tractiunii a fost setat pe "off". Din cauza pneurilor Michelin Energy, masina a tot alunecat catre exteriorul virajelor, insa nu poti cere unui set de pneuri concepute pentru economie de combustibil performante dinamice de top. In asta a constat cea mai mare distractie: glisade cu puntea fata (la demarajele in ace de par) si cu puntea spate (la intrarile in virajele stranse) si un "scart" continuu.
Ar fi fost mai rapid fara derapaje, dar am avut de demonstrat prietenilor ca Altea suporta tratamente extreme. Ajunsi pe platoul de la Muntele Rosu, am testat TCS-ul pe nisip si a avut efectul scontat: indiferent de apasarea acceleratiei, am plecat de pe loc fara nicio rupere de aderenta. Suspensia sport desi cam rigida in oras isi arata din plin beneficiile pe viraje, unde caroseria refuza sa se incline. La depasirile "in scurt" motorul "trage" viguros de la 2000 rot/min si se opreste la 4000, astfel ca nu este necesara schimbarea treptelor.
Turbina cu geometrie variabila raspunde repede la apasarea acceleratiei. Am atins 205 km/h fara probleme, iar motorul mai avea 500 rot/min pana la limita superioara, mai mul decat suficient pentru o familiala. Zgomotul devine sesizabil de la 150 km/h, fara a fi deranjant peste masura. Ceea ce ne-a placut cel mai mult a fost ansamblul suspensie-directie- frane care conlucreaza excelent. In nicio situatie nu am avut sentimentul de nesiguranta gratie directiei precise si franelor asistate de ABS, desi am avut de furca atat cu aderenta slaba a pneurilor, cat si cu imensul cuplu motor.
M-am intors la Porsche Romania mai bogat cu experienta interesanta si cu doi prieteni carora le-am schimbat conceptiile invechite despre monovolume. Altea ne-a dovedit ca este lupul imbracat in blana de ... monovolum. Daca aveti ocazia sa o conduceti, stiti despre ce vorbim, daca nu, cereti un test "Seat back and enjoy".