|
|
|
CATALOGUL PRETURILOR AUTO CORECTE |
| ||||||||||||||
| |||||||||||||||
| PRETURILE LA ZI A PESTE 1200 DE MODELE FABRICATIE DUPA 1990 |
|
FIAT LINEA
Testul incepea ideal. Masina noua, economica (1.3 Multijet) si chiar frumoasa. Linea are un aspect intrigant, care captiveaza fara ca la prima vedere sa-ti dai seama de ce. In fond, este normal din moment ce partea frontala pastreaza elementele lansate de Grande Punto, pe care l-am numit la momentul la care l-am testat "micul Maserati". Masca radiatorului, desi rotunjita este agresiva fiind pusa in evidenta de cromul si de dimensiunile voit exagerate. Este incadrata de farurile ascutite, tipice FIAT, si ele cu suprafata mare. Sub spoiler masca inglobeaza proiectoarele de ceata, rotunde, asa cum sta bine unei italience. Privit per ansamblu, botul are un fel de eleganta agresiva care (cel putin) pe noi ne-a fermecat. Oglinzile laterale sunt opere de arta, atat in ceea ce priveste design-ul cat si ca functionalitate. N-am mai vazut unele atat de originale pe alte masini de clasa ei. Si privita din lateral este la fel de interesanta, cu 4 geamuri si arce proeminente la roti. Linia de la baza geamurilor este ascendenta, creand o tenta dinamica. In spate, stopurile sunt simple: doua culori si tuse atipic trasate. Jantele de17 inchi sunt "imprumutate" de la Grande Punto si cad ca turnate peste restul liniilor. Am primit cheile de la Auto Italia si am intrat in masina. Ei bine, aceeasi senzatie ca si afara. Desenul bordului are acel "ceva" care place si intriga in acelasi timp. Are aceeasi ergonomie ca la orice FIAT, dar aduce ceva nou. Cred ca e vorba de consola centrala...E rotunjita. Da, asta e! E la fel de bine structurata si foarte bine dotata. Doar ca e mai rotunjita. Inclinarea verticala ii confera o ergonomie excelenta: pot accesa orice comanda fara sa intind excesiv mana. Iar atunci cand chiar nu vreau sa fac lucru mecanic, am toate comenzile importante ale instalatiei de sunet pe volan [i switch-ul computerului de bord \n capatul manetei de actionare a stergatoarelor. Pur si simplu perfect. Incantat, am dat la cheie. Diesel clasic, putin cam zgomotos la relanti. E normal, e de mic litraj. Cuplez prima treapta si plec. Mi se pare putin cam inalta pozitia de condus, dar aveam sa remarc pe parcursul derularii testului ca asta e un mare avantaj, mai ales in cazul parcarilor. De fapt, pozitia scaunului poate fi reglata oricum, insa volanul lasat la maximum in jos este cam inalt si obliga la o ridicare a sezutului. Bucuros ca urmeaza un week-end plin cu probe de test, creez putina atmosfera pornind climatizarea automata. Deliciu. Ramane o temperatura constanta perfecta pentru condus. Ma joc la controale si totul decurge de la sine, fara macar un minut de acomodare. Impresionant, zic in sinea mea. Dau pe Deea si maresc volumul spre incantarea timpanelor. Se-aude bine, bassu'-i bass, inalta - inalta. Iar vocile sunt clare. Loudness-ul are efectul scontat. Numai tunerul nu ne da pe spate. Posturile FM se prind greu iar atunci cand sunt ascultate se mai pierde din claritate din cand in cand, ca si cum antena n-ar fi cea mai performanta. Evident, exista si alternativa, Blaupunkt echipand instalatia cu MP3 player. Ajung acasa si asa cum se intampla de fiecare data, gasesc liber cel mai stramt loc. Parchez lateral si neobisnuit cu colturile caroseriei, ma tem putin sa n-o ating. Remarc imediat insa beep-urile parking-controlului care nu ma injura ci ma ghida catre o parcare perfecta! Sambata ma intalnesc cu restul echipei si pornim la drum. Destinatia? Baile Herculane. Soseaua are de toate pentru noi: autostrada, drum european (cu o banda pe sens!), serpentine si in caz ca uitaseram de ele, gropi. Pana la Pitesti facem teste de consum: la viteze mici si normale - consumuri mici si normale. Ceea ce impresioneaza este ca si la viteze mari consumurile raman...normale. De exemplu, la 160km/h, in treapta a V-a, motorul are 3700rot/min si consumul se stabilizeaza la numai 8l/100km, cu 4 persoane la bord si echipamentul foto necesar in portbagaj. De fapt, nicio viteza nu urca consumul la peste 10l/100km, doar accelerarile facand asta. De aceea computerul de bord a afisat la intoarcerea in Bucuresti impresionanta valoare medie de 5,4l/100km, in conditii de test! In oras am realizat o medie de 7l/100km cu un mers normal, pe alocuri chiar alert. Revenind la conditiile de drum intins, Linea este foarte stabila la viteze de ordinul a 150km/h, dar nu ne-am fi plans daca directia s-ar fi intarit si mai mult, dand siguranta mai mare soferului. Ajunsi in Pitesti, am apucat catre Slatina pe drumul european cu o banda pe sens. Depasiri, franari, strecurari, reprize si tot tacamul. Linea e docila, iar sasiul e excelent reglat. Virajele largi sunt o joaca de copil pentru suspensia setata perfect ca sa faca fata oricaror conditii de drum. Scaunele din fata ne tin fix dar raman comode. Urcarea in ture pana la 3500 rot/min este absolut necesara pentru a mentine un comportament alert. Nici cu un astfel de tratament nu se asigura o sportivitate deosebita, motorul nefiind gandit pentru senzatii tari. E drept ca micuta turbina face tot ce-i sta in puteri ca sa suplineasca cei 1,25 litri ai motorului, dar sa nu uitam ca la test tragea de 1500 kg... Sasiul da senzatia ca poate face fata si motorului 1.9 JTD (120cp), dar cel testat de noi este singurul diesel din oferta. Cutia de viteze este etajata de-asa natura incat schimbul ideal al treptelor se face la 2500rot/min. Astfel, treapta imediat superioara ajunge la 1750rot/min, adica la turatia de cuplu maxim. Pentru a scoate maximumul din motor, trebuie insa urcat pana mai spre turatia de putere maxima. Denivelarile lungi demasca un usor fenomen de pompaj la suspensie, dar in conditii normale de exploatare este insesizabil. Noi l-am remarcat la incarcare mare si in conditii de viteza de peste 120km/h, la drumurile cu denivelari line. Franele, desi dotate cu tambure pe puntea spate, sunt sunt eficiente, fara pic de oboseala la folosire intensa. Aveam sa testam la intoarcere eficienta franelor pe Valea Cernei. Soseaua serpuita a fost luata-n piept cu barbatie de suspensie iar avantul excesiv - taiat de franele bine dimensionate. Si pe viraje masina-si mentine traiectoria pe franare, iar ABS-ul n-a intrat nici macar o data in functiune, fapt care spune mult despre performantele franelor. Intre timp, in masina se mentine o atmosfera placuta data [i de difuzoarele de aer din spate, care pastreaza temperatura uniform constanta, spre deliciul colegilor de pe bancheta. Ne-a prins seara pe drumul spre Herculane si am remarcat ca fasciculul trimis de faruri asigura o vizibilitate buna pe timp de noapte. Daca doriti si mai mult, proiectoarele de ceata "matura" soseaua pe toata latimea ei, creand o lumina "a giorno", iar stergatoarele cu lame inegale acopera o mare parte din parbriz. Mai mult, daca se opreste motorul cu luminile aprinse, acestea se sting automat, aviz soferilor uituci. Ajunsi la destinatie, ne-am asezat la un pahar de vorba si am punctat, pe rand, partile bune si cele mai putin convingatoare. E in primul rand foarte economica. E comoda si spatioasa in habitaclu, iar portbagajul are 500 sau 870 litri (cu bancheta rabatata). E bine dotata in varianta de varf, ceea ce o face foarte usor de condus. Si nu in ultima instanta are un design cel putin interesant. Pe de alta parte asteptam motorul 1.9 Multijet, care promite dinamism pronuntat. Una peste alta, pretul se amortizeaza usor prin costurile de intretinere mici, de aceea recomandam varianta de top. Iar despre motorul pe benzina puteti citi in nr. 21 al Auto Pret-ului, fiind cel care echipeaza si FIAT Albea II.
|
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||