Prima data am dat nas in nas cu Picanto in 2004, prin Germania. Am ramas placut surprins de designul micutei coreene: prin unele artificii, masina pare a avea dimensiuni mai mari decât in realitate. Farurile si proiectoarele de ceata sunt "impinse" catre extremitatile caroseriei, iar masca este ingusta. Acestea, impreuna cu ecartamentul fata marit, dau senzatia de masina mai lata decât este de fapt. Consolele fata si spate, excesiv de scurte, au rol dublu: pe de o parte confera un aspect sportiv liniei laterale, iar pe de alta parte prin marirea ampatamentului cresc confortul si stabilitatea la trecerea peste denivelarile transversale pe toata latimea masinii.
Abia acum, cu ocazia testului pe care l-am avut, am facut cunostinta si cu interiorul. Habitaclul variantei care ne-a fost pusa la dispozitie de catre importator s-a dovedit mai sobru decât exteriorul. Cele trei nuante cromatice (gri deschis pentru partea inferioara a bordului, negru pentru consola centrala si un soi de albastrui pentru restul bordului), combinata cu tapiteria bicolora (gri inchis si gri deschis) fac masinuta sa para mai mult decât o jucarioara de 7600 € CIP. Plasticele, desi dure, sunt foarte riguros imbinate, astfel ca nu scot zgomote la trecerea peste denivelari. Tapiteria scaunelor, este foarte rezistenta la rupere si tocire (fiind groasa), dar si la murdarire, datorita culorii.
Scaunele sunt mai confortabile decât ne-am fi asteptat, desi nu au un desen spectaculos. Spatiul interior este suficient pentru 4 persoane cu inaltime mai mica de 1,80 m. M-am asezat la volan, reglându-mi scaunul fara a face concesii si apoi, pastrând pozitia scaunului m-am asezat si in spate. Desi am fost nevoit sa ma strecor in interior, spatiul pentru genunchi s-a dovedit "la fix", iar cel pentru cap - excedentar. Valori bune pentru clasa din care face parte Picanto. De unde au taiat coreenii pentru a avea un interior cât de cât spatios? Din portbagaj. Cu bancheta spate in pozitia normala, are un volum de 157 l, suficient doar pentru cumparaturile zilnice si aproape pentru o vacanta in doi. Bancheta este rabatabila 1/3-2/3, iar daca se rabate complet, volumul ajunge la nu mai putin de 882 l!
Comenzile sunt aerisit asezate pe bord (nici nu puteau fi inghesuite, fiind putine in varianta testata).
Proiectantii s-au gândit ca marea parte a soferilor va apartine sexului frumos, de aceea in parasolarul din stânga este integrata o oglinda, in timp ce in al pasagerului nu. Apropos de oglinzi, vizibilitatea in spate este excelenta, favorizata fiind si de luneta dimensionata generos. Oglinzile laterale nu dispun de reglaj electric in serie. Cu toate acestea, soferul nu trebuie sa se intinda excesiv pâna la oglinda din dreapta, pentru ca habitaclul nu este foarte lat.
In oras:
Fiind un mini, condusul prin oras este un deliciu. Caroseria mica ne-a permis sa parcam pe jumatati de locuri si sa ne strecuram prin trafic aproape la fel de usor ca in cazul motocicletelor (cu atas, ca sa nu exageram). Pozitia inalta a scaunelor ne-a dat posibilitatea sa observam "dintr-o privire" spatiile si in general traficul, permitându-ne sa schimbam benzile repede.
Capitolul la care Picanto nu exceleaza si care deranjeaza cel mai mult la utilizarea citadina este directia. Desi este exacta si prompta, necesita o mâna de barbat. Forta necesara pentru miscarea volanului este prea mare pentru o greutate atât de mica a masinii, fapt care nu mi-a pus probleme mie, ci colegei mele, in special la parcari. Si pentru ca ne referim strict la utilizarea urbana, sa remarcam comportamentul bun pe care il are la trecerea peste gropi si denivelari. Chiar daca suspensia nu este moale, scaunele sunt comode si componentele din habitaclu excelent imbinate (calitatea asamblarilor este impecabila). Senzatia este de liniste (nici hayonul, nici polita porbagajului nu vibreaza) si de confort. Singurele care nu se ridica la standardul de inalta calitate din interior sunt difuzoarele. Nici macar MP3-player-ul Kenwood montat de importator (after market) nu a reusit sa le convinga sa redea sunetele joase fara sa zornaie sau pe cele inalte fara efort.
Grupul motopropulsor este de departe atu-ul micutei coreene pe orice sosea, fie ea aglomerata sau libera, ori virajata in rampa. In oras, daca soferul intelege ca plaja de lucru incepe de la 2000 rot/min atunci este un sofer fericit. Regimurile situate sub aceasta turatie fac ca motorul sa fie subturat, manifestând o usoara lipsa de cuplu si vibratii accentuate. De fapt, micutul "3 cilindri" are ca singur minus echilibrarea precara a mecanismului motor, insa nici concurenta nu sta mai roz. Inconvenientele, fie ca vorbim de CRDI, CDTI, TDI, JTD, HDI sau alte Diesele cu mai putin de 4 cilindri sunt zgomotul la relanti si vibratiile puternice la mersul in gol. Startul de pe loc, cu gazul deschis la maximum fac ca cifrele date in fisa tehnica sa para pesimiste. Picanto tâsneste remarcabil, in ciuda cutiei de viteze cu trepte lungi.
Motorul de 1100 cm3 este asistat remarcabil de turbina cu geometrie variabila (VGT), impreuna facând un cuplu greu de invins la clasa mica. Beneficiile date de VGT sunt clare: demaraje rapide (când acceleratia este apasata la podea si turatiile urca in 3500 rot/min), iar consumurile minime ( la sarcini partiale, când paletele statorului sunt inchise, iar turbina nu "indoapa" cilindrii cu motorina). Apropos de consumuri, in oras 5 l/100 km potolesc setea motorului, iar daca ati intârziat la lucru si v-ati grabit peste masura, mai adaugati inca 2 l/100 km. Cutia de viteze se manevreaza foarte usor si nu "agata" treptele gresit. Nici cursa manetei nu este prea lunga, ceea ce avantajeaza schimbarea treptelor in stil sportiv.
Prin tara:
Tinuta de drum pe autostrada este foarte buna pentru clasa din care face parte. Sa nu intelegeti ca la viteza maxima "se lipeste" de sosea, insa nu ne-am temut nici o clipa ca o sa decolam. Asta in conditiile in care echipa Auto Pret a atins o viteza (masurata, nu indicata) de aproape 180 km/h! Motorasul si cutia de viteze conlucreza perfect astfel ca pâna la viteza maxima Picanto "trage" continuu.
Calitatile familiei CRDI (pe care le-am remarcat de la drive-ul cu Sportage) sunt extraordinare, performantele deosebite si consumul redus fiind elocvente. Consumul mediu extraurban inregistrat in test a fost de 5,7 l/100 km in conditii extrem de dure (cu viteze uzuale de 160-180 km/h, demaraje si reprize full-gas), dar a scazut la sub 4 l/100 km la mersul constant cu 70-80 km/h. Pe serpentine, comportamentul este normal pentru clasa ei, centrul de greutate pozitionat cam sus fiind contracarat de suspensia reglata mai sportiv. Directia este excelenta, indeajuns de "tare" pentru a fi siguri pe masina. Intregul ansamblu suspensie-directie s-a comportat bine, fara surprize, anuntând politicos cu un scârtâit de cauciucuri când am depasit limitele.
Frânele cu ABS sunt un alt atu al mezinei familiei Kia. La situatiile limita (frânare violenta in viraj) s-au comportat ireprosabil, fiind nevoie doar de un mic bracaj din volan pentru a corecta traiectoria (puntea spate are o usoara tendinta de a iesi in exteriorul virajului). Altfel, pe linia dreapta, dozajul pedalei este ideal, iar repartitia fortei de frânare pe rotile aceleiasi punti de exact 50%-50% (testata pe dinamometru). La viteze mari, zgomotul refuza sa deranjeze calatorii, gratie unei antifonari reusite.
Per ansamblu, Kia Picanto este o masina placuta la condus, cu veritabile calitati de citadina. Odata scoasa in vacanta insa nu va inceta sa ramâna acelasi automobil de incredere. Calitatile dinamice si ale asamblarii, precum si consumul simbolic sunt punctele forte.
Ne-au convins mai putin volumul prtbagajului (desi nici concurenta nu exceleaza) si instalatia audio.
Multumim Kia Romania pentru amabilitatea de a ne pune la dipozitie autovehiculul testat.