PRETURILOR AUTO
CORECTE
|
|
|
| |||||||||||||||
|
|
CATALOGUL PRETURILOR AUTO CORECTE |
| |||||||||||||
| |||||||||||||||
| |||||||||||||||
| PRETURILE LA ZI A PESTE 1200 DE MODELE FABRICATIE DUPA 1990 |
 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
DRIVE TEST VOLVO C 30
 Asa ca suedezii s-au apucat constiinciosi si au construit de la creion si plansa o compacta nou-nouta. Le-a iesit in prima instanta FCC, concept cu care Volvo a surprins (voiam sa scriu "a socat", dar parca as fi exagerat un pic). Arata altfel. Altfel decat restul. Obraznic. Sfidator. Nervos. Cu masca (a se citi nasul) pe sus. A placut tuturor, insa nimeni nu se astepta sa-l vada pe liniile de productie aproape neschimbat. Deci nu mica a fost surpriza cand ... tocmai asta s-a intamplat! Acelasi bot cu capota puternic profilata (like a V8, muscle car or something), blocuri optice sfidatoare si sort profilat undeva intre elegant si violent (cred ca "dinamic" s-ar potrivi). Acelasi lateral ce-aduce a atlet in pozitia de start la 100 metri plat sau a malamut cu blana ridicata pe greaban. E nervos pentru unii, relaxat pentru altii, musculos pentru unii, fluid pentru altii, dar deosebit de reusit pentru toti. Iar spatele este cu adevarat superb, cu stopurile sculptate parca de Brancusi si hayonul-luneta de dimensiuni deosebit de generoase. Fluiditatea stilului se datoreaza celor doua randuri de tuse, care pleaca din fata si ajung la hayon: sortul se continua cu arcele rotilor fata, bordurile pragurilor, arcele spate si se termina cu bara de protectie din spate, iar liniile care incadreaza priza centrala din bara de protectie-fata urca printre faruri, pe capota, incadrand masca si aluneca spre exterior, separand cabina de partea de jos a masinii, curgand pe stopuri pana la hayon. Tocmai am incheiat lectia scandinava de design! Multumindu-va pentu atentie, trecem la interior. Soferul este tratat cu aluminiu, plastic moale si cu o ergonomie de invidiat. Piesa de rezistenta? Consola centrala imbracata in aluminiu, de 3 cm grosime, identica cu cea de pe S40. Este splendid desenata, dar necesita putina obisnuinta in folosire, din cauza butoanelor asemanatoare ca forma si asezare. Dupa cateva minute de folosire intensiva o cunosteam deja foarte bine, dar in mers a trebuit sa luam ochii de la sosea ca sa reglam parametrii climei. Despre controalele instalatiei audio numai laude, fiind dublate pe volan, deci usor de accesat chiar si cu privirea la sosea. Luminile au blocul de comenzi in stanga volanului, iar geamurile fata si oglinzile laterale pe usa. Aerisit, fara complicatii. Cadranele sunt extrem de lizibile, ca si display-ul computerului de bord, toate iluminate intr-un verde rece, scandinav, combinat cu un rosu sportiv. Pe bord, plasticul moale si placut la atingere ne-a creat o stare de relaxare, de familiar, de "acasa". Pasagerul din dreapta beneficiaza de spatiu cat cuprinde si de o excelenta priveliste in toate situatiile, gratie generoaselor suprafete vitrate. Si daca mentionam scaunele cu adevarat excelente, bine profilate si reglabile in toate felurile, inclusiv lombar, intelegeti de ce am fost doi calatori atat fericiti. Fericiti am fost si datorita faptului ca impreuna cu noi n-a mai venit altcineva la test. Oricum ar fi fost greu sa calatoreasca pe bancheta din spate un timp indelungat, fiindca spatiul pentru genunchi este sub celelalte oferte din clasa compacta. Perfectibil este si sistemul de rabatare a scaunului (pentru a accesa bancheta). Am avut nevoie permanent de ambele maini ca sa luam aparatul foto de pe bancheta si sa incercam sa readucem scaunul in pozitia initiala. Si centura a glisat asa cum nu ne doream, agatandu-se de rotita de reglare a pozitiei spatarului, astfel ca la urcarea pe bancheta a fost nevoie de o miscare in plus (trasul centurii inapoi). Una peste alta, locurile din spate sunt suficiente pentru drumuri scurte, dealtfel unica situatie in care recomandam folosirea lor. Si suedezii au gandit pesemne la fel, din moment ce nu exista manere de sustinere pentru pasagerii din spate. In orice caz, C 30 este mai mult coupé decat hatchback, fapt dovedit de prestatiile dinamice si de carisma, deci i se scuza (ca oricarui coupé) anumite lipsuri de spatiu in spate. Ca de altfel si portbagajul de numai 233 l. Instalatiile de la bordul C 30-ului, indiferent care, functioneaza fara cusur. Am lasat deliberat masina-n soare si dupa ce-a crescut temperatura indeajuns incat sa nu mai poti rezista, am cuplat clima la viteza maxima. In fix 2 minute, aerul a devenit respirabil. In alte doua, era racoare. Inca doua si am oprit aerul... de frig. Sunetul, desi nu in varianta de top (care, a popos, beneficiaza de decodor Dolby Surround), s-a ridicat la un nivel excelent, ramanand echilibrat si spatial in mai toate conditiile. Incorporarea sistemului audio in consola centrala zadarniceste munca amatorilor de spart masini pentru cass-uri sau CD-playere. La apasarea butonului care porneste dezaburirea lunetei, pornesc si insertiile de pe gemurile laterale-spate, deci ZERO abur in masina! Absolut impresionant! Iar cruise-controlul, ca de obicei, jucaria noastra preferata. Dupa ce am analizat componentele masinii stand pe loc, va propun sa dam o cheie. Diesel clasic, usor zgomotos, dar fara trepidatii deranjante. La drum intins (pe DN 1) ne-a consumat sub 6 l/100 km ceea ce este ok pentru clasa din care face parte. Pe varianta Ploiesti- Cheia- Muntele Rosu, unde-am grabit ritmul, panta inclinata si serpentinele au urcat consumul la 8,2 %. La coborare am mers la economie maxima si am reusit o scadere impresionanta de pana la 5,4 % in medie. Concluzionam ca valorile consumului sunt normale pentru o compacta echipata cu un Diesel 1,6 si difera destul de mult in functie de stilul de condus. Pentru a beneficia pe deplin de cuplul mare al motorului, acesta trebuie mentinut in plaja 2-3000 rot/min. Acest stil de mers ne-a oferit satisfactii, insa este insotit de un timbru tipic diesel-ului. Performantele dinamice sunt cu adevarat bune, iar tinuta de drum - peste asteptari. Pneurile Conti Premium Contact au pastrat sublim aderenta, cu toate disperarile celor 240 Nm de a o rupe. Si astefel, proba VTM la care am supus-o a fost un deliciu. Desi, dinamic vorbind, nu avem reprosuri pentru 1,6-le Diesel, salivam la un D5 de 180 CP, sau chiar la exceptionalul T5 de 220 CP. Schimbatorul de viteze ne-a asistat excelent pe viraje, si credeti-ma, l-am folosit intens. Se misca foarte exact si are curse scurte, fapt care ne-a imbiat sa trecem frecvent prin trepte. Iar etajarea face ca fluxul de cuplu la roata sa fie aproape neintrerupt. Dinamica excelenta cu costuri minime. La aceasta performanta isi aduce contributia si directia precisa, usor de manevrat la viteze mici, dar indeajuns de tare la viteze mari. Iar franele, testate de noi la o franare urgenta 160 - 0 km/h au oprit masina aparent fara nici cel mai mic efort. In viraj, situatia este similara, la siguranta activa C 30 situandu-se, in opinia noastra, la varful clasei compacte.  Bottom line: o masina distractiva, dinamica si frumos desenata de la un constructor odata conservator. Verdictul? Ne-a placut tare mult!
|
|
| |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
·